Trei citate, care explică suficient planul şi miza cărţii de faţă:
"Spun cei care se pricep la regulile de a istorisi bine istorii că, la fel cum se întâmplă în viaţă, întâlnirile decisive trebuie să se amestece şi să se întretaie cu mii de altele de mai mică sau de nici o importanţă, pentru ca eroul poveştii să nu se pomenească transformat într-o fiinţă de excepţie căreia i se va putea întâmpla orice în viaţă, în afară de fleacuri."
"Da, dacă există un Dumnezeu va trebui să fie un singur Domn, dar ar fi mai bine să fie doi, aşa ar exista un dumnezeu pentru lup şi unul pentru oaie, unul pentru cel care moare şi altul pentru cel care omoară, un dumnezeu pentru condamnat, un dumnezeu pentru călău, Dumnezeu e unul, complet şi indivizibil, clamă Isus, aproape plângând de cucernică indignare, la care celălalt răspunse, Nu ştiu cum poate trăi Dumnezeu, fraza nu merse mai departe, pentru că Isus, cu autoritatea unui dascăl de la sinagogă, i-o reteză, Dumnezeu nu trăieşte, este, Nu mă pricep la aceste diferenţe, dar ce-ţi pot spune este că nu mi-ar plăcea să fiu în pielea unui dumnezeu care, în acelaşi timp, conduce mâna înarmată cu pumnalul asasin şi dezveleşte gâtul ce va fi tăiat, Îl insulţi pe Dumnezeu cu aceste gânduri sacrilege, Nu sunt aşa de însemnat, Dumnezeu nu doarme, într-o zi te va pedepsi, Bine că nu doarme, aşa evită coşmarul remuşcării [...]."
"Dumnezeu îi spusese lui Isus, Începând de azi îmi aparţii prin sânge, Demonul, dacă el va fi fost, îl dispreţuise, N-ai învăţat nimic, pleacă, iar acum Maria din Magdala, cu sudoarea curgându-i pe sâni, părul despletit, din care părea că iese fum , buzele umflate, ochii ca o apă neagră, Nu te vei ataşa de mine pentru ce te-am învăţat, dar rămâi cu mine în noaptea asta. Şi Isus, deasupra ei, răspunse, Ce mă înveţi tu nu este închisoarea, ci libertatea."
