“Dupa publicitate, lacrimi si durere…”
26 Iunie 2009Replica e de la inmormantarea copilului lui Silviu Prigoana… Cat de departe poti merge?
Coerenta si dilemele ei
17 Aprilie 2009Alexandru Tomescu castiga in jumatate de ora la metrou 100 de dolari, adica de 3 ori mai mult decat Josua Bell la New York intr-un experiment similar si de cateva zeci de ori mai mult daca judecam in termeni de venit pe cap de locuitor. un succes urias din cate nici o televiziune si nici un tabloid care pretinde ca raspunde la cererea publicului nu va invata nimic.
Biserica romana se revolta ca manifestantii de la Chisinau au iesit si in duminica Floriilor, asta la cateva saptamani dupa sinodul pe tema numarului fiarei aplicat pe pasapoartele biometrice. Coerenta dogmatica e de apreciat?
Autoritatile romane si cele UE sau USA nu iau pozitie ferma in problema Chisinaului. De ce?
De unde incepand este coerenta o problema si aduce o aporie?
José Saramago – Evanghelia după Isus Cristos (II)
9 Aprilie 2009Trei citate, care explică suficient planul şi miza cărţii de faţă:
"Spun cei care se pricep la regulile de a istorisi bine istorii că, la fel cum se întâmplă în viaţă, întâlnirile decisive trebuie să se amestece şi să se întretaie cu mii de altele de mai mică sau de nici o importanţă, pentru ca eroul poveştii să nu se pomenească transformat într-o fiinţă de excepţie căreia i se va putea întâmpla orice în viaţă, în afară de fleacuri."
"Da, dacă există un Dumnezeu va trebui să fie un singur Domn, dar ar fi mai bine să fie doi, aşa ar exista un dumnezeu pentru lup şi unul pentru oaie, unul pentru cel care moare şi altul pentru cel care omoară, un dumnezeu pentru condamnat, un dumnezeu pentru călău, Dumnezeu e unul, complet şi indivizibil, clamă Isus, aproape plângând de cucernică indignare, la care celălalt răspunse, Nu ştiu cum poate trăi Dumnezeu, fraza nu merse mai departe, pentru că Isus, cu autoritatea unui dascăl de la sinagogă, i-o reteză, Dumnezeu nu trăieşte, este, Nu mă pricep la aceste diferenţe, dar ce-ţi pot spune este că nu mi-ar plăcea să fiu în pielea unui dumnezeu care, în acelaşi timp, conduce mâna înarmată cu pumnalul asasin şi dezveleşte gâtul ce va fi tăiat, Îl insulţi pe Dumnezeu cu aceste gânduri sacrilege, Nu sunt aşa de însemnat, Dumnezeu nu doarme, într-o zi te va pedepsi, Bine că nu doarme, aşa evită coşmarul remuşcării [...]."
"Dumnezeu îi spusese lui Isus, Începând de azi îmi aparţii prin sânge, Demonul, dacă el va fi fost, îl dispreţuise, N-ai învăţat nimic, pleacă, iar acum Maria din Magdala, cu sudoarea curgându-i pe sâni, părul despletit, din care părea că iese fum , buzele umflate, ochii ca o apă neagră, Nu te vei ataşa de mine pentru ce te-am învăţat, dar rămâi cu mine în noaptea asta. Şi Isus, deasupra ei, răspunse, Ce mă înveţi tu nu este închisoarea, ci libertatea."
José Saramago – Evanghelia după Isus Cristos
4 Aprilie 2009
José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos
Am făcut în ultima vreme o pasiune pentru José Saramago. Recunosc, de multă vreme nu am mai dat de un autor pe care îmi doresc să îl devorez integral, să îl epuizez. Da, au existat întodeauna cărţi pe care mi-am dorit să le recitesc (deşi de regulă nu o fac, păstrându-le în minte pentru alte vremuri), dar autori care să mă determine să caut şi restul scrierilor mai rar, cel puţin în ultimii ani. Saramago m-a convins, poate pentru că am început cu dreptul, cu Eseul despre orbire adică.
Şi iacătă că, după lectura ucroniilor sale, ajunsei şi la Evanghelia după Isus Cristos. Cineva îmi spunea că din câte ştie subiectul principal al cărţilor sale este moartea. M-am opus vehement, desigur: dimpotrivă, aş fi argumentat, este viaţa împotriva morţii, viaţa instinctuală reprimată, viaţa socială, viaţa împotriva sistemului, viaţa împotriva virtualului şi simulacrelor (Toate numele, Eseu despre orbire, Eseu despre luciditate, Peştera). Acum nu mai sunt aşa de sigur. Urmează să citesc Intermitenţele morţii şi mă tem de ce voi găsi acolo. Dacă nu cumva cartea pe care o citesc mă va determina să mă opresc din goană.
Căci Evanghelia este o carte tare greu de digerat.
Este în primul rând de un curaj nebun. Este dificil să citeşti despre Isus ca despre prinţul Mâşkin, chit că ultimul îl are ca model. Este dificil să citeşti despre un Iosif mânat de pofte sexuale ca orice bărbat şi hăituit de vină până la crucificare.
Este în al doilea rând extrem de convingătoare. Persuasivă în erezia ei prin ironia tuturor trimiterilor la Dumnezeu sub forma laudelor şi rugilor, infirmate de realitatea imediată sau trecută. Şi prin documentarea geografică şi livrescă, uneori poate prea vizibilă, dar mereu oportună.
Saramago este ateu şi comunist convins. Iată de ce contează enorm, dat fiind tema, modul în care te "pregăteşti" de lectură. Eu am făcut-o din întâmplare exact a doua zi după ce mă implicasem într-o lungă dispută despre religie şi enormităţile predării creaţionismului în şcolile româneşti, dispută care plecase de la o carte recent tradusă, Richard Dawkins, Himera credinţei în Dumnezeu (vezi blogul teroristei pentru discuţie, recenzii, linkuri care m-au şocat).
Vă daţi seama că eram deja pornit. Dar Saramago este mai nuanţat şi rând cu rând m-am calmat, doar că înaintez tot mai greu în hăţişul cărţii. Şi la asta se adaugă sentimentul că este încă şi astăzi riscant să citeşti şi să scrii despre o astfel de carte. Sper să reuşesc să o termin până nu devine prea apăsătoare. Până una-alta, revin în curând cu note de lectură.
explicatie…
28 Martie 2009Nu îl simpatizez pe domnul Liiceanu. Totuşi, simt nevoia să detaliez şi să polemizez cu domnii Mihai Iovănel şi Cezar Paul-Bădescu..şi Horia Pătraşcu…. Dacă vreunul dintre aceştia mă va scoate din anonimat şi va binevoi să îmi răspundă, îi stau la dispoziţie pentru a-mi declina numele şi a trata pe picior de egalitate. Dar să mă ierte că prefer să conversez cu oameni simpli, nemânaţi de umori ,ca Dragoş C., care nu au uitat că o carte trebuie să te bucure…
